Prin 2003-2005 (parca) incepuse perioada CDurilor si nebuniei filmelor pe CDuri. Cel putin in oras la mine era crima, tot ce era film nou aparea si prin oras, pe la unu, pe la altu. Ardeam cduri in draci, aveam carcase de toate felurile si faceam schimb de cduri cu filme.

Culmea ca, pentru ca imi placeau la nebunie filmele, am devenit unu dintre rarii din oras in materie de filme noi. Aparea cate un film nou, hop il aveam si io. Nu conta ca e CAM sau TS (filmate in cinema), nu se tinea cont pe atunci, sa se inteleaga filmu, atat.

Pe atunci  cand iesea un film nou auzeai de el din reviste sau de la televizor si misteru era cum faceai rost de el, pentru ca asta ma intrebau multi.

Misteru se numea subteran.ro, un site extrem de popular la vremea lui (acum e ars) unde oameni din toata Romania  vindeau cduri cu filme piratate. Ce faceam io ?

Am zis sa fac o afacere din care sa scot si bani si filme noi. Cumparam de la ai’ mai jmecheri de pe subteran.ro cele mai noi filme si le vindeam mai departe online. Deci, cumparam 10 filme (30j de mii cdu), 3 sute toate, le vindeam de 10 ori si scoteam un profit monstru pentru un copil ce abea gadila internetu. Da’ pentru ca nu le puteam vinde prietenilor (asa m-am nascut, cu bun simt) le vindeam online. Aici era toata jmecheria. In perioada aia foarte putini stiau sa faca siteuri si in raritatea aia io m-am apucat sa invat de unu singur cum sa le fac si eram printre putinii cu un site online de filme, restu erau la bataie pe subteran.ro unde isi atasau listele de filme in Excel. De fapt, pentru ca mergea atat de bine si eram in primele cautari in google la “filme noi” sau “filme de vanzare”, am mai deschis inca 4 siteuri. Si uite asa am adunat mii de cduri cu filme si am scos si destui bani.

Imi amintesc’ca venea postasu cu banii de parca primeam salariu ).

Le vindeam cu 25-30j de mii / cdu si investeam apoi si cumparam alte filme noi. Avantaju meu enorm in reprezentau siteurile care aratau extrem de bine pentru perioada aia si foarte bine organizate cu extrem de multe filme.

Primeam in fiecare zi comenzi si am trimis prin toata tara sute de cduri .

.

Nu aveam habar ce e aia piraterie sau ca fac ceva ilegal, cert e ca ma scoteam si cu filme noi si cu bani si nu aveam nevoie decat de cduri, carcase si un marcar. Unchimeo avea un stand en gross si imi aducea sute de cduri cu 4-5 mii de lei bucata, asta + carcase de hartie. Aveam un profit de minim 20j de mii pe cdu si puteai sa cumperi minim 5. Deci scoteam pe comanda undeva la 100 de mii, ceea ce era mult in vremea aia + ca aveam multe comenzi.

Imi amintesc’ca veneau multi din oras la mine sa imi ceara in secret cate un film nou, ca stiau ca am, si ziceau ” Stai linistit, nu il mai dau nimanui “.

.

Bosu filmelor pana cand au aparut DvDurile, si aici intervine morala, sau mai degraba ideea abundentei ce duce la disparitia profitului.

Odata cu dvdurile preturile au scazut drastic si puteai cumpara dvd, cu 6-7 filme pe el, la 50-60j de mii, deci cam 10 mii pe film, iar inainte pretu era de 30j de mii, iar dvdu gol era undeva la 10-15 mii. Deci : 60j de mii dvdu cu 6 filme, minus banii dati pe dvd = 45 de mii la 6 filme = 7.5 mii pe film, in loc de 20j de mii in era cdurilor. Scadere drastica .  Afacerea a suferit o cadere brusca din cauza abundentei dvdurilor, dar tot continuam .

Ce m-au omorat au fost torrentsurile si dc++, programele de sheruit’. Cum au aparut astea, oamenii au avut acces gratuit la orice film, nou, vechi, pe categorii sau nu. Asa ca nu am mai putut continua afacerea, sau in cazu de fata pirateria. Am dedus multe din experienta asta, practic de acolo mi-a venit ideea cum ca daca oferi gratis ceva oamenilor dispare mancatoria asta a profitului, egoismu asta si lupta asta oarba pentru profit.

Culmea e ca si acum 2 ani mai primeam mailuri de comenzi de filme….

.

Acum nu cred ca mai e vreunu carre arde filme, in special pe cduri, pentru ca le poti descarca de pe internet fabulos de rapid, ori le poti vedea chiar pe internet, iar internet au toti precum aveau inainte telefon fix.

Adidasi cu talpa de spuma.

Era mare nebunie cu adidasii astia. E vorba despre modelu ala cu talpa moale, ca de guma. De multe ori le ziceam “adidasi cu talpa de guma”. Aveau baetii’ care veneau de la Bucuresti si unele magazine din oras cateva perechi, de aici si fantezia pentru a poseda asemenea adidasi.

Imi amintesc’ca le incercam ‘moliciunea’ talpilor cu deshtele’ si ne dadeam cu parerea daca sunt sau nu din’aia. Ori calcam pe pietre cu marginile lor precum un automobil cu rotile pe bordura….

Ni se pareau extrem de avansati si originali.

Pentru cei care nu stiu, era vorba de adidasii astia pe care ii poarta mai toti azi si sunt usori si comozi, si aratau in felu asta :

.

Adidasi pe ‘arcuri’ :

O alta nebunie ceva mai recenta. Sa fie vreo 5-6 ani cand a aparut….

Numarai arcurile sa vezi daca sunt originali parca, da’ nu mai stiu care era spilu aici. Oricum, imi erau extrem de utili fiind intr-o perioada cand inca eram scund .

.

Adidasii cu botu’ntors :

Acum foarte mult timp ‘adidasii cu botu’ntors’ intrau pe piata. Erau in stilu alora de mai sus, da’ astia au fost primii, evident. Erau americanisme, da’ conta sa aiba plasticu ala in varfu botului pentru a fi d’aia. De multe ori ala se dezlipea primu cand ii bagai la fotbal.

.

Adidasi cu luminite :

Pe astia i-am prins in embrionara mea copilarie. Tin minte ca le putei scoate luminitele din spatele adidasilor si ca aveau niste baterii d’alea mici, ca de ceas. Bine, au pus dupa oamenii luminite in lateral, ori pe langa siret.

Au facut senzatie si aia.

.

Adidasii fara siret si cu aerisire :

Astia reprezentau o avansare tehnologica a adidasilor cu talpa de spuma. Erau usori si extrem de comozi fiindca nu aveau sireturi. De aici a izbucnit o alta obsesie/moda : bagatu siretelor in adidasi. Io si pana azi am ramas cu fixatia asta si nu m-am mai legat la sireturi de nu mai tin minte….Imi amintesc’ca ai mei imi ziceau mereu ca imi deformez mersu daca nu ii leg sau ma intrebau cum dracu joc fotbal cu ei asa.

Aici au intrat si ‘adidasii cu aerisire’ asa cum ii numeam tot noi. Cred ca din cauza ca nu aveau siret, le-au facut oamenii ‘aerisirea’ asta si noi aveam impresia ca e ceva special pentru noi, ceva unic si de luat in seama cand ne cumparam asemenea adidasi.

Era o obsesie si aici pentru ca ii mai auzeai pe unii care iti explicau cum ei au adidasi cu aerisire prin talpa si iti explicau cum circula aeru. Discutia era serioasa asa ca abtineti-va !

.

Adidasii cusuti :

Deja se trecuse aici la o moda a omului intelept pentru ca ne uitam fiecare dupa cusaturi la adidasi. Daca erau cusuti, macar in fata, erau d’aia cusuti, ceilalti erau stifturi.

Cred ca s-a pornit moda asta dupa ce am constatat ca ceilalti adidasi spumosi, ori cu botu’ntors se faceau praf la fotbal.

Ma credeti sau nu, da’ multi isi duceeau vechii adidasi la cusut in perioada aia de obsesie adidaistica.

.

Cred ca astea au fost fitele anilor 90′ si inceputu anului 2000.

Si ca veni vorba de adidasi, imi amintesc’ca rupeam o pereche in fiecare saptamana, si nu glumesc, la fotbal. Erau ai mei disperati…..

Si acum am in playlist multe melodii ce rupeau in perioada aia, dar abundenta asta e destul de prezenta in domeniu asta si se pierd multe cantece in uitare.

Cele mai tari melodii romanesti din perioada aia, sau din oricare perioada dar sa se incadreze in De’DEMULT, vor fi insiruite pe parcursu unei luni intr-o subcategorie speciala a categoriei MELODII, pe numele ei de “RO Oldiz“.

Erau niste melodii cantabile de toti, extrem de placute si fara sens, pentru ca asta e cel mai de pret la o melodie : a te distra frate, a canta, a dansa pe ea, si nu a remarca’cat de inteligent au fost compuse versurile. Asemenea melodii intra in alta categorie, dar meloria e melodie si trebuie luata la valoarea ei de sunet melodic.

AnimalX, As XX, Genius, Simplu, Amicii, 3SE, N&D, BUG Mafia, La Familia, Body And Soul, Hi-Q, Voltaj, O-Zone, Akcent, sunt trupe care au ramas in creierasele multora nascuti inainte de ’90.

Asemenea trupe vom baga in acea subcategorie, plus multe altele pentru ca avem sute de asemenea clipuri super tari din perioada aia.

Asa ca, incepand de azi, 16 martie, pana pe 16 aprilie, pe www.teoretic.com vei gasi abundenta de melodii vechi romanesti,dar de calitate superioara.

A, daca stii melodii tari din perioada aia, comenteaza aici sa le bagam la RO Oldiz, in caz ca nu ni le amintim noi.

Gata, ne hotaraseram ! Iesim pe scena la urmatoru bal dandu-ne drept BUG Mafia. In perioada aia melodia “1, 2 si 3 de 0″ rupea toate topurile si era perfect pentru noi.Io eram Uzi, ceilalti, evident, Tataee si Caddy. Bineinteles ca urma sa faceam playback.

Ne-am facut curaj, am repetat de zeci de ori, apoi am vorbit cu cineva de la scoala sa ne faca loc sa cantam intr-o pauza, la Balului Bobocilor.

.

Ziua X se apropia si nu stiam de unde puteam face rost de o caseta audio cu melodia pentru ca noi o aveam pe calculator, iar cei de la scoala, care aduceau sistemu audio la Casa de Cultura, aveau o combina pentru melodii.

Imi aduc aminte ca am gasit o caseta cu Mafia originala, la cineva, dar nu era cenzurata. Ce sa facem, ca am gasit-o si fix in ziua cu balu, ba chiar mai erau cateva ore pana incepea si nu ne puteam duce cu ea necenzurata. Asa ca am luat-o la mine acasa si, fara a sti posesoru casetei, am bagat-o in casetofonu meu si acolo unde isi baga mafia organu, dadeam pe rec si cenzuram. In fine, a iesit ceva cam aiurea ca se auzea un bazait tembel in loc de cuvinte porcoase.

.

Am luat-o repede si am fugit la bal. Acolo, emotii teribile. Vine si pauza in care trebuie sa intram, ne luam toti trei microfoanele si pornim agale, dar cu tupeu, pe scena.

Eram trei aia mici, chiar foarte mici, cu niste microfoane in mana, pe o scena mare in fata a sute de oameni.

Porneste melodia si in urmatoarele 3 minute m-am simtit fantastic. Oamenii aplaudau, noi ne simteam periculosi, ce sa mai, a fost teribil. Ne-a iesit mai bine ca alora de la BUG ). Nu se astepta nimeni sa iesim pe scena si sa facem asa ceva in clasa a 6a. Nici nu va pot descrie cum m-am simtit cand a venit partea mea de cantat, sau pleibecait’, la final….pff…..ma simteam fabulos, mai ales ca aia din sala cantau si ei, faceau galagie, le placea.

Dupa, toti ne-au felicitat, chiar toti, si nimeni nu pricepea ce ne-a venit si cum am avut tupeu sa ‘cantam’ melodia aia in fata profesorilor, noi la 10-11 ani.

.

De atunci am mai fost chemati sa mai dam cu pleibecu’ si pe la alte evenimente scolare. Aveam si o filmare tare cand soramea cu alte fete, care erau mai mari, ne frezau si ne pregateau de iesirea pe scena si filmarea de la balu de sfarsit de an, cred, facut pe stadion, unde iar am dat cu vocea vida in spectatori. Din pacate, am sters-o din greseala…..

De atunci au mai iesit si altii mai mari ca noi si au facut aceeasi chestiune. E bine ca am inspirat multimea ).

.

Imi placea ca nu ma interesau asemenea combinatii ca : bal de sfarsit de an, diplome – bug mafia, cuvinte semi-porcoase, imbracat obsecen in raport cu evenimentu. Uite o poza cu mine cand am cantat aceeasi melodie la un bal de sfarsit de an tinut la Casa de Cultura. Aveam tepi, pantaloni 3sferturi si eram, impreuna cu ceilalti doi, singurii diferiti din multimea imbracata la costum in doua culori. A, am urcat apoi sa iau diploma, aveam si coronita ca se putra, da’ nu a avut cu sa mi-o puna pe cap din cauza tepilor.

Frumos, intens si colorat !

Ne chinuiam ca dracu’cu ele pentru ca erau numa gropi, iar io nu imi prea gaseam pe marimea mea.

(sursa poza : 4.bp.blogspot.com )

Intr-o zi frumoasa de vara.

Io cu al meu prieten dadeam ture cu rolele cand, subit, il apuca pe preten’ nevoia a mica. Trage pe dreapta, langa tomberon, sa se elibereze de emotii. Daca esti baiat, stii ca sunetu inconfundabil de curs la robinet cam starneste pofta de pipi (doamne ce exprimare am avut, da’ nu aveam cum sa explic) si cum ma mai scapa si pe mine un pic, sentimentu s-a intensificat.

Asta terminase, am zis sa trag si io pe dreapta, da’ tocmai atunci se aglomerase traficu prin curtea blocului. Si stai, si stai, si blugi stramti pe mine, cu nasturi in loc de fermoar, si iara stai, si role in picioare. La un moment dat zic : “ Ba, esti nebun, nu mai rezist, ma duc acasa ! “. Pretenu, preten, vine cu mine. Ajung la scara (stateam la 4) si am o dilema : daca stau sa imi dau jos rolele, fac sigur pe mine, daca le tin in picioare….va fi tare amuzant. Cum nu puteam sta in loc, am inceput sa urc cu ele in picioare. Si dai si urca in lateral, ca altfel nu aveam cum. Si un etaj, trec doua minute. Si al doilea etaj; deja dadeam din picioare precum duduile pe banda de alergat, si la fel de eficient. Graba era mare, etaju trei….hiu, si mai graba si vine etaju 4. Il vad pe prieten mai disperat ca mine, dand din picioare de parca acolo isi tinea disperarea. Ne grabim amandoi cand, eu rostesc : ” STAI ! “. Ala, “ Ce ? “, cu o fata disperata. . Zic, “ Nu mai are rost sa ne grabim…”

Senzatia a fost….calaie, dar rusinea de nepretuit. Mi-am luat geaca, am infasurat-o in jurul meu, am intrat in casa si de acolo primul meu moment in care a trebuit sa iau decizii importante deja se incheiase.

Bineinteles ca pretenu nu s-a putut abtine si a mai povestit. Noroc’ca eram mici.

A, a fost amuzant dupa ce am rezolvat problema, cand sa iesim am dat peste locu cu crima… )) Pata de sange inca era acolo ))

Greu de povestit asa cum trebe prin scris, e mai amuzant sa o auzi, iar daca ai fi vazut-o….ar fi fost criminal. Mai ales ca mi-am pastrat simtu umorului si am facut din situatie un banc zicand ca nu are rost sa ne mai grabim, cu o fata actoriceasca….Oricum se intamplase, ce rost avea sa ma supar ?!

Mereu mi-a placut mima pentru ca e si un joc la care trebuie sa iti pui la bataie imaginatia. Cel mai mult imi placea sa mimez, dar e foarte antrenant si sa incerci sa ghicesti.

Mima e un joc jucabil mai mult de fiintele umane adulte, fiind singurul pe care acestea sunt dispuse sa il desfasoare.

Sunt si persoane carora nu le place jocul asta, dar acele persoane sunt de obicei fatuci cu prea multe fite, ori handralai de lemn. Ambii niste faradepersonalitate.

.

Si io am jucat mima acum 2-3 zile si a fost chiar mai amuzant decat in copilarie. Pe cronometru si pe ‘atacul echipei adverse’. Echipa care asista incerca sa ii incurce pe cei care ghiceau si devenea totu extrem de amuzant.

Bineinteles, si cuvintele se schimba radical. De la rata, oaie si ornitorinc, s-a trecut la oricand, standard sau exact. E normal sa stabilesti anumite reguli pentru a nu da peste culori sau specii putin cunoscute de plante.

.

Apropo de cuvinte, uite unele dintre cele mai tari pentru mima (in limita bunului simt) :

standard / exact / sintetic / maine / oricare  / oricand / aplicatie / argou / factor / fonetic / benevol / colaborare / expresie / folositor / hapsan / inconfundabil / interes / zevzec / posibilitate / paradox / instantaneu /

.

Mai sunt, dar acum pe astea mi le amintesc. Voi ce cuvinte mai stiti ?

.
Eram mic, nu stiam decat eroii desenelor animate, colectiile de surprize din kinder, turbo, kukurucu si alte dulciuri, si de spiritul imaginatiei, Craciun, joaca, zapada.

.
Ziua de Revelion incepea in stil mare. Eu eram extrem de scund si, privit de la inaltimea mea, parea totul si mai grandios. Maicamea facea n*x feluri de mancare, taicameo pregatea camera de filmat si aparatul foto, muzica suna cu bun simt in casa, toti se pregateau, dar se pregateau intr-o maniera placuta, nestresanta.

.

Sarmale, friptura la cuptor, salata, piftie, cozonac, ecleruri, tort, alte mancaruri, Cola (multa), MJ la picap impreuna cu Madalina Manole, Gica Petrescu sau alte melodii cantabile si dansabile, tv-ul aprins pe ceva live pentru a ne simti mai multi.

Bradu de Craciun, masa frumos aranjata, dansuri, cantari, asteptam sa se faca noapte.Petardele si rachetele, deoparte. Revelionul in familie, ceva pentru mine.

.
Un Revelion a fost insa ceva mai special. Taicameo luase o camera video de la un prieten si a montat-o pe televizor. Masa era in fata televizorului, iar noi ne uitam la el. Astfel, a filmat cateva ore bune de Revelion ce nu vor mai putea disparea ca am sigilat caseta. Partea tare a fost ca nu am realizat ca suntem filmati. Fie din cauza emotiei Revelionului, fie ca eram prea mici, noi copiii. Eram al mai agitat si al mai nervos de eveniment. Aveam cativa ani, dar cantam atat de tare si entuziasmat de ziceai ca am sistem dolby digital in gat.

.
Imi amintesc de sampania aia pentru copii care aparuse la un moment dat. Nebunie mare. Nu imi placea deloc, dar ambalajul si notorietatea ei ma incantau pe vremea aia.

.
Foarte tari si Revelioanele de bun-simt cu prietenii in care nu exista alcool si nici ca ne duceam sa mancam.

.
Numaratoarea de 10 secunde era mortala si emotionanta. Dupa, ieseam cu totiii in strada sa dam cu petarde si rachete. Pentru ca stateam intr-un oras foarte mic, obisnuiam sa trecem pe la cam toate rudele dupa 12 noaptea.

.
Colindatorii si caprele erau nelipsite. Sincer, nu ma incantau asa de tare, dar ii primeam cu bun-simt pentru ca si ei veneau cu asa ceva. Mereu ma speciam de caprele alea zevzece, prea zgomotoase.

.
Era frumos, reprezenta ceva. Acum e plat, totul se bazeaza pe mancare, alcool si locatie. Jenant ! Bine, nu generalizez, dar majoritatea Revelioanelor asa sunt.

Suna ca inceputu unei povesti, nu ?

Pai fii atent cum erau sarbatorile (Craciunul in special, pt ca de asta vorbim aici) la mine si la cei pe care ii cunosteam.

Asteptam mereu cu sufletu la gura sa curga din cer ploaia inghetata, ninsoarea. Abea atunci simteam ca incepe frumoasa perioada de iarna.

.

De Craciun.

Pentru mine mereu a reprezentat doar Mos Craciun, brad, familie. Nici acum habar nu am care e motivu pentru care se sarbatoreste, dar inteleg mai bine lumea acum si nu imi trebuie unul pentru ca oricare ar fi, e stupid si primitiv.

Cu o saptamana (doua) inainte de Craciun eram toti cuminti ca poate ne vedea Mosu si apoi ioc jucarii si dulciuri.

In cumintenia asta scriam fiecare scrisoare Mosului si asta a reprezentat pentru mine fericirea maxima in a-mi pune o dorinta cu sanse mari de a mi se implini. Atunci a-ti dori o jucarie era maximul in mintea ta pentru ceea ce puteai atinge.

Tin minte o scrisoare in care am putut sa-mi fac de cap cu imaginatia. De obicei cereai ceea ce vedeai prin reclamele de pe Italia Uno sau prin desene, dar aici a fost cu totul altceva, next level.

Pentru ca eram obsedat ca joaca sa fie cat mai aproape de realitate, imi doreal si astfel de jucarii. Ce am cerut aici ? ” Vreau un omulet cu muschi. Sa aiba muschi la picioare, la burta cat si la maini. Capul sa se poate roti de tot, mainile si picioarele la fel. Daca se poate ca mainile sa se indoaie si de la cot, ar fi perfect. Sa aiba haine de schimb : haine de armata cu lansator de rachete, haine de scafandru, haine de strada, normale. Daca se poate sa incapa in masinuta aia rosie pe care o am io, pentru a nu fi nevoit sa o modific. A, sa nu fie d’ala mare cat papusile Barbi, dar nici mic precum soldateii din punga. Sa fie intre si-ntre. ” Imi aduc perfect aminte si ar fi fost o valoare pentru mine daca ar fi pastrat-o.

.

Facutul pomului.

Era o mafie si cu brazii astia. Trebuia sa ai pile pe la OCOLU SILVIC sa prinzi unu stufos. Se mai intampla sa vina taicameo cu unu d’ala chel si il batea maicamea la cap ca nu e stufos, noi eram imbufnati, dar nu recunosteam nimic, ziceam “ Lasa tati ca e foarte frumos, e chiar frumos “. Dupa 20 de minute, vazand ca nu schimbam nimic, ajungeam toti la concluzia ca ” Lasa ca e chiar frumos “.

Era si aici mare jmecherie. Toata familia era obsedata sa aiba un pom cat mai frumos. Nu am folosit niciodata hartie igienica sau creponata precum ceilalti (ce aveau frate in cap ?), iar tot ornamentul era pe o anumita culoare. Beteala, fel de fel de globulete, jucarii prin pom. Imi mai bagam cate un omult p’acolo prin pom cand nu vedea maicamea. Pai ce, el de ce nu ?!

(primul si singurul brad artificial)

Si sub brad bagam jucarii, o multime. Imi amintesc ce se chinuia taicameo sa ‘ascuta’ tulpina bradului pentru a intra in suportu ala subred din metal. Facea o galagie pe scara….

Era nenorocire cand trebuia sa il despodobesti, curgeau pinii de umpleam toata casa.

.

Ziua de Craciun.

La noi nu venea niciodata dimineata ca dracu avea rabdare pana atunci. Venea seara (24->25 dec). Bine, de multe ori, atunci cand stiam de povestea masluita a Mosului, venea cu cate o saptamana inainte. Nu aveam rabdare.

Dar cand inca eram prinsi de povestea ‘reala’ a Mosului, simteam o bucurie de nedescris, dar si un fel de teama.

Au fost momente cand a venit in persoana, dar nu prea imi placeau ca aveam o teama de el. Dpmdv sa vina tiptil, sa lase cadourile si sa plece.

(la gradinita)

Venea seara, 8 seara. Bradul aprins, jucariile sub, in camera doar lumina de la instalatia de pom. Maicamea isi mai batea uneori joc de noi si ne punea sa spunem poezii ianinte sa vina, la brad. Glumesc, nu isi batea joc, da’…asa pare acum. Se facea 9 si o auzeai pe maicamea :”Copii, fugiti in camera ca vine Mosu! “, de parca era sperietoare. Nu suspectam nimic. Auzeam din camera fasaitul cadourilor si, cu mainile si nasul reci, asteptam sa vina parintii sa dea OKEiul. Intrau in camera si ziceau un fel de : “OK, GO!”

.

Fugeam la brad si vedeam plasele imense. De obicei zbieram de bucurie de ziceai ca am fluier in gat. Incepeam cu hainele pentru a lasa jucariile la urma (ce e mai bun, lasi la urma).

Pulover, pantaloni, pijama(?), fes (bun), bocanci (mai aveam), dulciuri (punem d’oparte), jucarii !!!

Va dati seama ce greu se gasea ‘omu cu muschi de se misca din toate incheieturile’ ?! )

Unele jucarii pe care le-am primit de-a lungu anilor:

[View with PicLens]

.

Am avut norocu de un Mos extrem de generos in fiecare an.

Testam jucariile si fugeam repede la telefon sa il sun pe prietenu meu cel mai bun sa il intreb cum stau lucrurile la el. Statea in acelasi bloc, dar pe o alta scara.

Mi-a povestit maicamea odata cand mi-au adus un trenulet, i-as zice tren ca era al dracu de mare, se intindea in toata sufrageria, si taicameo, cu o seara inainte, cand dormeam, a luat trenuletu (ca nu se prea gaseau jucarii d’astea p’atunci) si l-a intins frumusel in sufragerie si s-a jucat cu el. E, era curios cum functiona, ca asa erau mai toti tatii pe atunci, creau prize, isi transformau debaraua intr-un laborator secret, etc. Mi-ar fi placut sa vad faza asta. Taicameo, om serios, jucandu-se cu trenuletu )

.

Mancam repede tort, un pahar de Cola, alte dulciuri, ne luam jucariile aduse de Mos si o zbugheam la prietenu asta al meu, sau veneau ei la noi, ca o zbughiam cu toata familia acolo.

Inchingeam joaca cu noile jucarii pana tarziu in noapte.

The end.

.

O sa uit sa fac o comparatie cu ceea ce reprezinta azi, de dragul articolului.

Ramanem cu mirosu de brad, dulciurile, Cola, ouale Kinder, jucariile fantastice, diminetile cand in sufrageria aia mare era ful de asemenea lucruri, frigideru plin de mancare, nicio problema, toata ziua caldura, lemne in soba, joaca continua, minunat !

O perioada fantastica la extrem !

Nu a existat vreun dulce care sa ofere jucarii mai frumoase decat Kinder, si intr-un mod deosebit. Luai ouale alea, le decojeai de ambalaj, le dadeai pe din’doua si zdranganeai curios ‘cochilia’, chestia aia de platic in care era jucaria. Daca nu se auzeau multe zdranganituri, era bine, ca insemna ca ai un personaj si nu vreo jucarie ce trebuia asamblata ( de obicei masinute ). Alea erau cele nedorite pentru ca se mai dezmembrau, la pierdeai piesele, etc.

De multe ori nu puteam sa deschid aia in care era jucaria si ma duceam la taicameo sa o deschida. Eram incredibil de bucuros si curios de viitoarea jucarie.

Abea peste 15 minute mai mancam si ciocolata. Nu ca nu ar fi fost buna ( ba chiar era foarte buna ), dar faceam testul jucariei.

.

Apropo de jucarii, cele mai tari erau alea din seria leilor, hipopotamilor sau pinguinilor.

Si etapa asta din viata s-a desfasurat dupa regula dublelor. Aveai jucarii la fel, faceai schimb cu prietenii.

.

Uite unele surprize pe care inca le mai am :

[View with PicLens]

12►

.

Geniale dulciuri, iar emotia pe care o creau unui copil era de luat in seama. Cata emotie aveam si cand trebuia sa alegem ouale….:).

De obicei iti luai 1 ca erau scumpe, dar erau nelipsite de sub bradul de Craciun.

A, chestiile alea de plastic erau folosite de tatzi’ pentru a-si tine suruburile mici sau alte dracii. Stiu ca de multe ori le umpleam cu apa…asa, fara niciun motiv.

Imi vine sa mor de ras cand ma gandesc la momentele astea.

.

Imi trebuiau 20j de mii sa ies la suc : ” Maaamaaaaaa ! Da-mi si mie 20 de mii ca ma duc la un suc ! “. Si asa comunicam eu si alti toti copiii care stateau pe la blocuri, cu parintii lor.

..

Parca eram pui de vrabie pentru ca, desi toti ne strigam mama pe aceeasi intonatie, erai recunoscut dupa glas.

Nu inteleg de ce ne strigam doar mama…..” Tataaaaaa ” strigam doar cand era vreo bataie sau trebuia sa imi urce bicicleta sus.

..

Strigam la ai mei pentru orice aveam nevoie si, culmea, se puteau rezolva toate fara a urca sus ( stateam la 4 ). Imi trebuia o jacheta ca era frig, mi-o arunca pe geam. Aveam nevoie de minge, o lansa maicamea printre masini cu o precizie de jucator de dartz. Imi trebuiau bani, ii punea maicamea intr-o punga cu un carlig ( sa nu o ia vantu ) si o arunca. Vroiam sa le cer voie sa ma duc la monument ( acolo se adunau toti si era in afara ariei blocului – arie de siguranta ), le ceream voie privat printr-o conversatie geam-scara blocului. Ma gandisem intr-un timp sa le cer si bicicleta sa mi-o coboare cu o sfoara ( serios !  )  pentru ca eram foarte mic si imi era extrem de greu sa o cobor sau sa o urc 4 etaje. Pentru mine era ceva realizabil….

.

Rar se intampla sa nu ti se recunoasca vocea. Cateodata faceam unele glume si strigam cu voci ciudate “Maamaaaa!” , iar imaginea de jos era de nepretuit. Zeci de mame de pui ieseau la verificare : Zvac, Zvac, Zvac !@

Dar si strigatele parintilor erau de pus in rama. Mamele iti faceau numele melodic ” Bogdaaaaaaaan!”, iar tatii erau la obiect : “Bogdan, treci acasa!”.

.

Oricum, maicamea a fost turnul de control. Stateam la 4, cu o vedere panoramica ce cuprindea scoala, terenul de fotbal, strada Florilor, dealul pe care faceam breakdance si toata curtea blocului. Ma ginea maicamea oriunde eram si striga : ” Bogdaaaaaaan hai la masa ! “. Cateodata ma si speriam sau credeam ca aud voci aiurea. Mai eram pe terenul de fotbal si se mai auzea in soapta un astfel de strigat…..creepy.

..

De obicei ma chema la masa sau ma intreba cat mai stau. Ii raspundam cu un ” Mai stau putin !” sau ” Vin acum !“. Minteam in ambele cazuri. Trebuia sa intervina taicameo cu un ” Treci acasa!” si stiam ca e momentul in care trebuie sa ma las de glume si sa ascult.

..

Doua faze memorabile :

..

Preotul, io’ si turnul de control

La noi in bloc era un preot/popa care avea un copil cam nesuferit. Copilul, cu 2 ani mai mic decat mine.

Intr-o zi, pentru ca nu mai suportam prostia copilului, l-am caftit.

Acum uite blocul, il vezi ? Se vedea mult mai bine cand nu erau copacii inverziti + ca e poza mai recenta si s-au mai schimbat lucrurile p-acolo. Eu eram pe la masina aia rosie, maicamea pe geam.

......

...............

Coboara furios omul Domnului. Isi ridica sultana si o ia la fuga dupa mine. Maicamea : “Fugi!”. Si am inceput sa fug  ca disperatul in jurul blocului. Maicamea statea pe geam si disperata imi dada indicatii : ” Ia-o la stanga, la deapta. Vezi ca vine pe strada Florilor !“. Apoi fugea pe gemul celalalt, din partea cealalta si continua cu indicatiile. Parca era un punct negru agitat, ca dadea din maini cu o precizie de politist de trafic.

Desi acum e al dracu de amuzant, atunci m-a secatuit de emotii toata faza.

.

De ce dracu nu striga maicamea la ala sa ma lase in pace !? De ce nu au coborat ai mei ?! Or fii avut simtul umorului prea dezvoltat.

Pana la urma m-a prins omul si a inceput sa imi dea lectii de viata.

.

Conversatie cu foc

Ma bateam de zor cu unu care, nu numai ca era cu 4 ani mai mare decat mine, dar era si cel mai inalt din bloc, iar eu cel mai scund.

.

Cum ma bateam eu cu el, iese maicamea pe geam : ” Bogdaneeeee, ce  tot faci acolo ?! “.

Replica mea a fost una de aur.

Cum nu prea aveam sanse cu ala si eram nervos, dar in acelasi timp constient de respectul pe care il aveau toti atunci pentru parinti, am raspuns asa: ” Uite ma bat cu bou si cretinu asta f**** in g*** sa il f** ! Ca imi bag p*** in el de handicapat ca daca ii trag doua il termin ! F**** rasa lui ca el incepu ! C****** pe el ! “.

.

A fost de ajuns un “ Treci acasa! ” ca am si zbughit-o.

.

Nu injuram de fel, dar atunci m-am descarcat teribil.

.

Ce mobil frate ?! Fereastra si suflu’ .