Posted by T3or3tic in Teoretic Vorbind | 30 comments
Problema de logica
Avem urmatoarea situatie pe planeta Pamant : Se naste unu, Tilica, si creste in aceeasi societate ca majoritatea fiintelor de pe planeta asta. La 30 de ani, Tilica, are un accident de masina iar creieru ii e grav afectat. El nu isi mai poate aminti cine e sotia lui, cine e dumnezeu, ce sunt banii, daca are copii sau nu. Practic, ii s-au sters din memorie asemenea date facandu-l un nou-mare nascut, dar vorbeste, scrie si judeca precum un adult.
.
Acum, Tilica trebuie sa econfrunte cu viata sistemului planetei Pamant. Prima situatie pe care o sesizeaza provine din discutia cu sotia lui. Ea ii spune ca s-a rugat la dumnezeu sa nu moara si de asta e el in viata. Cum Tilica habar nu are cine e dumnezeu, o inteaba pe sotia lui. Aceasta ii raspunde ca e cel care a creat lumea, e cel care da viata si cel care o ia. Tilica nu intelege nimic, complet confuz cere mai multe explicatii. Sotia continua nezicand nimic concret (iubeste, ai incredere, el te-a ajutat sa fii aici, iubeste, el e totul). Tilica o intreaba de unde e ea asa sigura pe ceea ce spune pentru ca din punctu lui de vedere ceea ce spune ea nu are nicio noima. Atunci, sotia ii da dovada palpabila, Biblia. Tilica entuziasmat de minuatie incepe sa o citeasca. Dupa o saptamana el ii zice femeii ca a citit cartea, dar ca sunt atatea carti in lume, de ce sa creada ceea ce e scris in asta. Argumentul vechimii cartii nu il multumeste pe al nostru Tilica. El se simte sngur si confuz pentru ca toti afirma aceeasi realitate religioasa si nimeni nu ii poate demonstra lui ceea ce sustin.
Sincer, zice Tilica, pe mine nici nu ma interesa asemenea filozofie, ei au venit la mine cu povestea, ei m-au bagat in starea asta de confuzie. Io nu vroiam decat sa traiesc fericit. Dar asta am sa si fac, iar daca ei afirma asemenea idei, atunci ei sa imi demomnstreze mie ca au dreptate pentru ca nu e teaba mea sa le descopar neajunsurile dn gandire. Daca io le spuneam ca intre accident si spital m-am intalnit intr-o lume paralela cu creatura cu un ochi ce mi-a spus ca va veni sfarsitu lumii intr-o zi de joi, ei ar fi pus totul pe seama conditiei mele medicale si, daca nu se descopera nimic, trebuia sa le explic pentru a nu ma considera nebun.
.
Acum vin io si transform din poveste intr-o problema de logica si zic : cum putem sa ii demonstram lu Tilica’ca religia reprezinta adevar ? Si mai am o intrebare : sa presupunem ca religia reprezinta adevar, Tilica e un om rau ? Tilica va ajunge in iad ? El e un om bun, doar ca nimeni nu il poate convinge ca religia e adevarata. ?Care e pozitia domnului intr-o situatie in care un om, desi nu crede in el, ajunge la acelasi rezultat : bunatate.
Popularity: 14% [?]
Multi isi pun intrebare si se confrunta cu asta , fara sa isi fi pierdut memoria. Dumnezeu nu exista, sau exista dar nu e un Dumnezeu lafel pt toti. Fiecare are Dumnezeul lui, adica mai precis, fiecare cand este pus intr’o situatie in care nu mai poate face fata rational, incearca sa se agate de asta, sa se autoincurajeze si sa’si readuca o speranta, numind’o Dumnezeu. (Cum vrea Dumnezeu, Doamne ajuta). Astea sunt, dar daca tu nu faci nimik pt tine, NIMENI nu te ajuta.
Dumnezeu e un AnTiDoT pt cei care mai mult nu pot.
Am pus problema asa pentru a incerca (din nou) sa le prezint celor care inca mai cred, situatia in asa fel incat ea sa aiba logica pentru ei, pentru ca un asemenea accident se poate intampla si e mai aproape de adevar motivul necunoasterii domnului aici, decat al unui ateu, pentru ei.
Io stiu o situatie cand o familie, atunci cand fetita lor de 8-9 ani s-a imbolnavit puternic si a facut o criza lesinand, sa o duca imediat la manastire, decat sa o duca la spital. Noroc’ca si-a revenit si asa. E bun dumnezeu asta in orice forma pentru momentele de viata si de moarte, da’ dupa asta ne ghidam noi ? Dupa cum sa trecem peste teama? Pai daca e asa, sa se bage toti pe xanax cu ketonal si stau linistiti toata viata fara niciun dumnezeu.
dumnezeu este acea fortza care nu tine de carti intimidare sau frica …… este fortza care a adus lucrurile in existenta si nu este lipsita de logica , asa cum a stiut sa creeze atomul si universul ( caci din nimic ceva nu se face) asa ne intelege si pe noi astia mici
atunci pe Dumnezeu cine la facut, daca din nimik, ceva nu se face???
Daca are vreunu solutie la problema, mi-ar face viata mult mai fericita stiind de desfasurarea realitatii de azi (nesimtiri, furaciuni, violenta, profitorism, etcc). As stii ca ii pedepseste si pe aia cineva, da’ mai presus de asta m-as simti mult mai bine stiind ca am o ‘soarta’. Din pacate e religia de orice fel e doar o poveste, atat.
Religia nu trebuie sa fie adevarata, adica ea nu trebuie sa iti transforme apa in vin ca tu sa zici : “acum cred”.S-a vrut ca ea sa fie doar o harta catre o lume mai buna dar a ajuns sa fie o unealta de inrobire si manipulare.Nu bunatatea e un rezultat al religiei sau al prezentei Domnului in viata noastra ci invers, religia e un rezultat al bunatatii.
Dumnezeu, Allah, toti marii profeti (cei care au propovaduit pacea si dragostea de frate) sunt tot atatea nume pentru aceeasi energie pura care a pus rotile acestei lumi in miscare.Ce ne-a daruit Iisus Hristos si Dumnezeu Tatal? dragoste neconditionata si in schimb ne-a cerut tot acelasi lucru.Oare e usor sa iubesti neconditionat?Se pare ca nu e foarte usor din moment ce injuram, barfim, inselam, furam, radem, etc. de persoane pe care nici macar nu le cunoastem.
Sa luam toate religiile lumi si sa le dezbracam de atingerea timpului si a omului si ce ramane: disciplina e calea prin care iesim din noroiul in care ne scaldam si atingem iluminarea.Doar asa vom putea face parte din Energie, din Divinitate, doar asa vom putea fi Suflarea care ne-a daruit-o Dumnezeu, doar asa vom putea iubi cu adevarat.
Asta e parerea mea, iar daca cineva nu e de acord sa lase comm si sa ne confruntam ideile ca asa evoluam. Va multumesc.:)
Sa revenim al subiect “DoarEu” ca iar imi e ca pierdem articolu in comentarii. Daca vrei sa discutam despre religie, am craet un ultim articol in ReC exact sub numele asta. Te rog. Si vom discuta acolo. Daca vrei poti muta comentariu.
Aici se lua o situatie si cum putem sa ii gasim solutia. Cum sa ii demonstram lu Tilica (asa cum l-am numit io) ‘adevarurile’ religiei. Cum sa il convingem pe el. Ai vreo solutie in cazu asta ?
prin simplu fapt ca asa ceva nu se poate dovedi. eu nu cred ca exista i absolut o nebunie creata la nesfasit bazata pe urama a nesigurantei fiintei umane pt ziua de maine..religia e o minciuna e facut sa te faca sa crezi in ceva. de unde sti spre exemplu esitsta iadu si raiu?.. dac de exemplu mergi in iad dac esti bun?… si dac esti rau mergi in rai? de unde sti ca exista asa ceva? nu zic poate exista o lume a spritelor a “fantomelor” a spiritelor nelinistite ..si asta se poate dovedi cat de cat… da dumnezeu … hai frate ma lasi… vreau sa vad si eu o dovada palpabila… de ce sa cred si sa nu cercetez??
Daca Dumnezeu exista sau nu depinde de fiecare dintre noi… cum intelegem situatia. Dumnezeu ar putea fi chiar Universul o forta destul de mare pentru a ne influenta vietile fiecaruia dintre noi, unde pui ca fiinta umana interactioneaza constant cu Universul prin ganduri si visuri. Pe de alta parte ar putea exista un Dumnezeu creeator al Universului, iar de aici celebra intrebare… si pe Dumnezeu cine la creeat? ei bine… aici este ceva peste gandirea oricarei fiinte pamantene, nimeni nu cred ca stie ce sa intamplat acum cateva miliarde de ani. Ar fi de a dreptul o IDIOTENI sa punem o astfel de intrebare
Pana la urma urmei Dumnezeu e a cea forta care ne face mai buni, care ne da sperante cand suntem intr-un impas si ingenunchem cu totii in biserica. Oare cum ar fi viata noastra daca nu am avea de cine sa ne temem? Si aici ma referi la adevarati criminali (nu la un bula care vrea sa fie diferit si fara sa gandeasca zice ca: “Dumnezeu nu exista prostilor”) sau alte natii care ajung la puscarie si isi indreapta fata catre divinitate.
Sunt multe lucruri ce ar putea fi spuse… dar ma rezum la asta…
Daca exista bine si rau.. dece fiecaruia din noi ii e frica de partea intunecata, iar despre Dumnezeu spunem ca nu exista? pentru ca noi nu suntem in stare sa gasim bunatatea si pace din sufletul nostru? Totusi… cand nu mai avem sperante cand suntem pe moarte prin spitale sau mai stiu eu pe unde… ne amintim… Ajuta-ma Doamne!!!
Dagu, Dumnezeu nu e creatoru Universului, ca de aia se numeste Dumnezeu si nu CREATORU UNIVERSULUI. Daca vrei sa definesti intr-un fel tot ceea ce exista, fa-o sub o noua denumire caci, daca folosesti DUMNEZEU, e clar ca’cuvantu asta vine cu subinteles. Deci, DUMNEZEU nu e creatoru universului.
Esti sigur ca visele si fiinta umana interactioneaza cu Universu ? Ar fi fantastic, dar sa fie oare o constiinta colosala la care noi toti sa contribuim inconstient ? Nu vad moticu, nu vad cum…..
Cum sa fie o idiotenie sa pui orice intrebare, fie ea oricare ?! Precum oamenii se folosesc de membrele superioare, maini, si fac;cu ele lucruri extraordinare precum pictura, tenisu, creaza obiecte, etc, asa si creieru trebuie folosit.
Daca dumnezeu a creat totu, e ceva ce nu putem intelege, atat de colosal, de ce crezi tu ca problemele tale sunt asa impornatte raportand la infinitatea universului incat creatoru sa aiba grija personal de ele ? Si, am mai zis, daca io sunt bun fara a avea niciun prieten imaginar fiind alcatuit “material” precum tine, asta inseamna ca poti si tu.
“Oare cum ar fi viata noastra daca nu am avea de cine sa ne temem? ” – mai relaxata, mult mai relaxata. Nu esti animal slabatic sa fii tinut cu forta din moment ce ai constiinta. Te temi de tine ? Da’ cu aia de ucid in numele unui zeu, rpecum al tau ? Fara religie ,poate, am risca a dezvolta comportamente volente, dar cu religie SIGUR vor exista aceste comportamente violente. Si, exista puscaria. Crede-ma, de asta se tem criminalii.
Stii ca multi copii maturi reusesc in viata aducandu-si aminte de unele vorbe pe care ai lor parinti li le-au spus candva ? Asa e si cu religia. Te folosesti de ea cand ai nevoie, asa fac si oamenii aia de care vorbesti tu.
Ai cam vorbit despre ce ai vrut tu..ai dat exemplele care ti-au placut, dar ai deviat total de la cele spuse de mine. Cand am spus ca e o “IDIOTENIE sa punem o astfel de intrebare” m-am referit strict la o singura intrebare… cine la creat pe Dumnezeu si daca ai fi fost atent ai fi inteles de ce. Una este sa te intrebi cum reusesti sa iti misti membrele si alta e ce am zis eu… ai tot dreptul sa pui orice intrebare, dar cine iti poate raspunde? mai bine nu vrei sa vii cu mine sa ii bocanim bine pe cei de la NASA sa ne spuna unde sunt limitele Universului?
Acum intreaba-te si tu care sunt posibilitatile ca un om de stiinta sa iti explice faptul ca ne putem misca membrele si care e posibilitatea de a afla limitele Universului?
WOW, vrei sa imi spui ca Dumnezeu e una si “CREATORUL UNIVERSULUI” e altceva, practic te-ai cam incurcat in ate, Dumnezeu e o notiune cunoscuta de majoritate ca cel care a creat Universul (planetele, soarele etc.. trebuie doar sa citesti in acest sens), practic tu aduci acum in discutie un al II lea personaj… “CREATORUL UNIVERSULUI” pentru nu iti place tie termenul de “DUMNEZEU”. Oare trebuia expres ca lumea sa il numeasca asa cum voiai tu? Ar trebui sa stii ca prin Dumnezeu se exprima mai mult, nu doar ca este creatorul, ci si carmuitorul a tot ceea ce exista precum se vorbeste in “cartea aia mare” de povesti crestinesti.
Ar fi fantastic daca noi am putea sa interactionam cu Universul… pe tine te impedica cineva sa visezi si sa iti implinesti visele, daca iti doresti ceva cu adevarat? Ei bine iti dau o tema… ghinion-noroc, sa intamplat vreodata sa iti doresti ceva cu ADEVARAT?fara urma de indoiala, fara ganduri negative sa iti doresti din toata inima si sa nu primesti acel ceva? Sa zicem ca ai avut ghinion si s-au dus pe apa sambetii doate dorintele tale sau mai bine ai avut norc… “wow Norocosule!” Tu chiar crezi ca ghinionul sau norocul sunt un cumul de intamplari asa aiurea? Iti sugerez sa cercetezi fenomenul si apoi poti sa iti dai interesul, crede-ma ca nu am nimic cu tine, dar cand vad n persoane ce isi dau cu parerea doar ca asa cred ele, desi nu cerceteaza lucrurile in amanunt, imi pun intrebarea… are oare rostul sa imi pierd eu timpul sa ii explic unuia ca cel din povestioara ta ca de fapt lucrurile stau intr-un alt mod decat ceea ce gandeste el? Sa stii ca lucrurile nu sunt totdeauna ceea ce par a fi, daca ar fi la vedere si s-ar bucara cu totii… unde ar mai fi “magicul”? Universul e ca un organism, se comporta ca un tot unitar, iar noi facem parte din el, prin urmare inevitabil interactionam cu el. Cum era cu acele maini si picioare? Inainte de a deveni angajatul unei companii multinationale trebuie sa ai anumite cunostinte. Asa si Tilica, inainte de as-i putea da cu parerea ca Dumnezeu nu exista, el trebuie sa vada ce il determina pe el sa faca astfel de afirmatii, faptul ca nu stie absolut nimic nu ii da treptul la asa afirmatii, doar pentru ca el nu e in stare sa intelega anumite lucruri.
E usor sa spui ca ceva e imposibil atunci cand nu vrei sa iti bati capul sa intelegi unele lucruri. Daca depui efortul sa intelegi ceva sigur poti vedea lucrurile in profunzime, asa pur si simplu iti aduci aminte de Dumnezeu stii ca cineva spunea ca a creeat tot ce exista… stai un pic si… “=))) Dute ma de aici, ce is cu povestile astea.” Oare ai stat sa gandesti? Nu cred sau daca ai incercat sa mers pe baza cineva a facut totul si unde mama ma-si sade el?sau chestii din astea care iti da ceata din prima si te face sa zici ca toata treaba asta e o gogomanie. Insa daca ai lua totul usor si nu ai incerca in 5 min – 1 zi – 1 saptamana sa iti raspunzi la o asa intrebare si ai incerca sa cercetezi cu amanuntul ai vedea probabil lucrurile alt fel.
Criminalii se tem de puscarie? Atunci de ce comit crime sau alte alea? Ai sa imi spui ca daca se dem de Dumnezeu de ce totusi oamara sau fura… ei bine. Atunci spune si mie de ce atunci cand ajung in puscarie o parte din ei isi indreapta fata catre DIVIN? Persoane care incep sa picteze icoane, persoane care incep sa inteleaga rolul divinului? Cei care sunt criminali nu se tem de nimic, mai ales de puscarie
). Insa odata ajunsi acolo ai tot timpul sa isi dea seama ce vrea Dumnezeu si ceea ce considera El drept, acel timp pe care noi nu il avem, fiind ocupati de rutina zilnica. Si totusi sunt destui care nu gasesc aceste lucruri chiar daca trec prin inchisori… ei bine aici ne putem refri la acele persoane care nu isi pun problema religiei, pe care nu le intereseaza decat “distractia”.
Eu am prieten “imaginar”, hai ma… nici nu am spus: “Da. Eu cred in Dumnezeu.”Si tu mai etichetat? Ei bine… te inseli eu incerc sa imbin stiinte si religia, dar nu am sa iti ascund faptul ca eu consider religia un factor pozitiv daca incerci sa vezi si sa te folosesti de lucrurile pozitive promovate de aceasta.
Vorbeam de faptul ca exista bine si rau… rau tradus prin nesiguranta si frica (la un moment dat am vazut o persoana, ditai barbatu in toata puterea cuvantului, ce facusese pe el de frica cand a vazut o aratare ce a numit-o ca fiind “dracu”). Cand o persoana e satula de atata rau si vrea sa se purifice alege sa mearga la Biserica, cand o persoana draga e bolnava merge la Biserica, cand e intr-o situatie delicata si nu o poate rezolva, merge la Biserica. Prin urmare Biserica e ultima solutie si cea mai sigura, dar nu ne dam seama de acest aspect decat in ultimul moment. Suntem asa ocupati sa consideram invechita idea de “Dumnezeu”, ca vrem noi sa iesem din tipare, doar am evoluat nu mai suntem in urma cu 2000 de ani, noi nu vrem sa picam de fraieri si fim amagiti de niste “excroci” incat alegem sa ne departam de Biserica, dar de ce oare in momentul cel mai greu mergem la Biserica? Unde este sufletul nostru rebel? Si in conditiile acestea cand atatea oameni isi intorc la nevoie fata catre Biserica…care sunt fraierii? Cei care isi pastreaza vie legatura cu Biserica? sau cei care dupa o perioada de ratacire ce intorc la origini? (probabil stii de pilda cu fiul risipitor… pilda spusa de un om cu 2000 de ani in urma, cand nimeni nu avea de unde stii cum va evolua Crestinismul si de fenomenul punctat de mine mai sus).
Iti amintesc ca facem cu totii parte dintr-un circut ce functioneaza ca un tot unitar, daca noi intreprindem o actiune are repercusiuni in viata altor oameni. Noi facem parte din Univers, noi suntem ajutati de acest, alt fel nu am putea supravietui, nimic nu e la voia intamplarii. Lucrurile astea nu le sustin doar eu, au existat destui oameni importanti in istoria omenirii care au sustinut si inca mai sunt care sa sustina ca: “…suntem înrudiţi cu tot ce există într-un Univers viu…”
In final daca mai vrei sa reflectezi asupra unui aspect ar fi acesta: Daca Universul e un tot unitar care sa functioneze ca un organism viu de proportii colosale, nu ar fi trebuit sa existe o forta deosebita suficent de puternica sa realizeze toate acestea?
Felicitari pentru articolele minunate. Ce se mai aude cu Razi Natiune! ?
Dagule, wow cat ai scris….
Stai, ia o gura de aer, aici nimeni nu pune etichete aiurea dar tu, precum multi altii, crezi in Dumnezeu luat cu tot ceea ce reprezinta el : facutu lumii in 7 zile, adam si eva, etc. Ori, cum nu poti demonstra existenta lui, se numeste plapand : personaj imaginar.
Nu stiu ce as mai putea scrie pentru ca mereu cand vorbesc’cu o persoana religioasa totu se transforma in ceva complet neplacut mie : dezordonare, diluare, vorbe-n vant (sincer).
Spune nenica exact : asta e asa, asta e invers.
Te rog, hai sa fim la obiect si sa concentram cuvintele astea ca parca fac infarct cand vad ca nu se ajunge nicaieri din cauza cuvintelor in plus.
Asa ca, spune-mi cum putem sa ii demonstram lu Tilica existenta Domnului ? Tu esti fata-n fata cu el si ii zici : ” ”
RN o sa revina peste o saptamana-doua, ms de intrebare. Anunt io, aici, pe blog.
M-am minunat si eu cat am scris… =))
Acum simplific… nu cred in acel “Dumnezeu”, ci mai degraba intr-o forta deosebita.
Nu am cum sa cred in acele 7 zile si nici in Adam sau in Eva. Am zis ca imbin stiinta cu religia. Omul a aparut acum aproximativ 3-4 mil de an, iar Universul acum cateva miliarde de ani.
Forta divina pentru mine e puterea mea de a spune pot si vreau, eu sunt parte din univers si interactionez cu tot ceea ce e in jurul meu pe pamant si intr-o oare care masura in spatiu cosmic.
Cat il priveste pe Dumnezeu este ca un refugiu, atunci cand obosesti, atunci simt nevoia de a fi ajutat de ceva supraomenesc… atunci cand lucrurile nu depind doar de propria persoana.
Am spus de cateva ori ca ar trebui sa cercetezi fenomenul si iti poti schimba parerea… ma refeream la faptul ca tu ne inviti la discutie, spui ce nu iti convine si apoi ii pui pe cei din jur sa argumenteze de ce e asa si nu invers. Sa ne referim la “instincul de turma”…daca tu ai ceva cu turma iti motivezi alegerea, de ce nu mai vrei sa faci parte din turma, nu sa ii pui pe ei sa explice din ce cauza fac acel lucru. Pentru tine e mai confortabil, stiu..
Tilica… pai baiatul e o exceptie, el nu mai stie nimic..nu doar aspectul privitor la religie, pentru el totul e bizar. Exceptiile se exclud, mai ales ca situatia lui Tilica e naspa. In situatia lui are alte probleme de rezolvat, nu e de preferat sa treaca la filozofat, asa cum un copil o ia cu inceputul si Tilica sa faca la fel. Si daca totusi e capos.. punel sa atinga o stea, daca nu o atinge atunci ar trebui sa priceapa ca peste noi este cineva mai mare ca noi. Daca ii povestesti de astronauti (desi el e confuz si nu ar putea intelege aspectul), atunci amintestei poveste cu Universul ce e un tot unitar.. asemenea unui ceas elvetian el ar fi trebuit sa fie creat de cineva (ceva)… iar de aici se rupe firul oricui. Din acest moment nu poti intreba cine a creeat universul fiind ca ajungi la “celebra intrebare”.
Sper ca acum intelegi ca nu sustin idea de Dumnezeu, ci mai degraba de forta divina. Si nu cred ca ca cineva e capabil sa iti spuna ca Dumnezeu exista sau nu… fara a pune mana pe biblie si at-i citi diverse pasaje.
Mai bine nu mai citesti..ca vad ca ori cat ma stradui sa iti explic o chestie simpla si in ceea ce cred eu… tot nu imi iese intr-un spatiu redus.
Dagule cum sa nu citesc, am citit si mai sus, numai ca nu vreau sa se piarda articolu in comentarii. Uite, in penultimu ai spus clar si la obiect parerea ta in legatura cu articolu, asta vroiam.Ms.
Acum sa iti raspund/dau replica :
Am intalnit oameni ca tine care ziceau ca dumnezeu exista, da’ sub alta forma, el reprezentand totu, universu, absolut tot, divinitate, legaturi intre cosmos si noi, etc. Multi considerau chiar ca povestea aia cu facutu lumii in 7 zile, Adam si Eva, toate sunt prostii. Da’ acum ma intreb : de ce au numit creatoru DUMNEZEU ? Daca nu cred in povestea care il reprezinta pe acest zeu, de ce au apelat la numele asta plin pana la refuz de semnificatie ?
Uite parerea mea : situatia asta, de a spune “dumnezeu exista” si apoi, in soapta, “da’ nu ca-n poveste frate, ci altfel, stiintific”, e extrem de confortabila si nu vei atrage priviri dubioase. E practic, si sunt sigur, noua religie. Sunt sigur ca asa e, altfel nu pronuntai numele de DUMNEZEU, ci pur si simplu spuneai ca ceva a creat totu. Sa nu uitam insa ca si ceea ce spui tu e doar o supozitie si e la fel de incarcata de spiritu poetic, naratiunii si basmului precum povestea oricarei religii.
Revin la subiect.
” Ba Tilica, e mister total, nu stim cine si de ce a facut toata existenta, da’ asta e partea interesanta a vietii, sa descoperim”. Sau mai bine l-ai lasa pe el sa isi puna intrebari si sa incerce singur sa le raspunda.
Crezi ca Tilica nu ar intelege daca i-ai spune
Biblia are multe povestioare SF (mai ceva decat cele de la Hollywood). In 2000 de ani oamenii au evoluat, multe lucruri sau schimbat… e clar ca avem nevoie, poate nu de o noua religie, dar de un alt mod de a privi lucrurile. In 2000 de ani multe lucruri sau intamplat pe seama religie (crestinism, islanism etc), iar daca ar fi sa mergem pe baza de teorii conspirationiste lucrurile s-ar complica ingrozitor. Nu mai suntem niste papusi, avem nevoie de un nou mod de a privi lucrurile. Cum iudaismul a fost inlocuit de crestinism asa si acum e nevoie de ceva nou.
Nu e doar vorba ca incerc un mod mai elegant de a spune “Cred in Dumnezeu!”. Daca ma gandesc la acel “Dumnezeu” este pentru faptul ca sunt constient ca in spatele unui sistem perfect trebuie sa existe o “cheita”, nu neaparat cineva, dar macar ceva acolo… o forta divina.
Tu susti ca Tilica ar trebui sa incerce sa cerceteze si sa descopere chiar el. Acest lucru se poate prin intermediul stiintei, dar cu siguranta nu poti renunta la ceea ce spun cartile religioase. Asadar..cum spuneai si tu, combinatia dintre stiinta si religie este noua religie.
E de apreciat faptul ca ai schimbat cererile in cazul lui Tilica, tu voiai ca cineva sa ii poata deomnstra existenta lui Dumnezeu, lucru imposibil. Nu ai cum sa raspunzi la astfel de intrebari. Sunt o groaza de cercetatori ce au reusit descoperi extraordinare prin intermediul au batut argumente solide din cadrul religiei, dar cu toate astea nu au negat existenta unei forte divine care face ca lucrurile sa nu fie la voia intamplarii. Pentru ca in acest caz planetele ar “zburda pe unde ar vrea ele”, s-ar “pali” intre ele, ar exista tot felul de explozii si probabil viata ar cam fi imposibila.
Pentru final… “Ba Tilica, ai doua posibilitati: 1. “Crede si nu cerceta” si in cazul asta nu o sa trebuiasca sa iti mai pui diverse intrebari sau 2. Cerceteaza frate… da o sa te lovesti doar de filozofii prin care o sa iti schimbi modul de gandire, nu te astepta sa reusesti sa afli cine Dumnezeu, unde si cu cine sta. Toate pana la intrebarea asta, de aici se rupe firul.”
Cum Tilica nu e in stare sa atinga stele, cum niciun om nu poate ajunge la captul universului, a pune intrebarea “Exista Dumnezeu?” e mai mult decat nepotrivita. Poate daca am reusi sa ajungem la capatul universului am descoperi ceva extraordinar, dar in conditiile date de fata sustin ideea ca: daca vrei ceva cu adevarat se poate. Asa ca daca tu vrei ca “Dumnezeu” sa existe acest lucru e posibil si sunt convins ca daca dorinta ta e asa de mare, nimeni nu poate iti ia bucuria (cazul calugarilor).
“Intunericul este absenta Luminii” (Sf. Augustin)
Lasa-l pe Tilica sa gandeasca singur, nu ii spune despre Dumnezeu si religie, nu ii spune despre stiinta si legile fizice sa vedem unde ajunge.Spune-i sa gaseasca un raspuns la cum am ajuns noi aici si de ce e Universul asa cum e.
Eu unul cred ca o sa i se pare mai logic explicatia: “cineva a creat Universul si toate legile care il guverneaza de acum 13 miliarde si ceva de ani” decat “Universul a aparut acum 13 miliarde din NIMIC”
Am inteles de ce esti suparat tu.
Tu esti suparat pe religie si nu pe Dumnezeu, ba mai mult esti suparat pe tot ce a creat religia, pana si pe numele de Dumnezeu.Tu crezi ca in numele lui Dumnezeu s-au purtat toate acele cruciade, dar puteau la fel de bine sa le poarte si in numele lui Gigel, ca nu aveau nicio legatura cu ideea nepangarita de Dumnezeu.Trebuie sa distingi 2 lucruri diferite: religia si Dumnezeu(sau hai sa ii spunem forta divina).
Religia este folosita de oameni pentru a purta razboaie de cucerire pentru a-si satisface poftele lumesti pitite sub un scop nobil, mai este folosita si pentru a manipula omenirea(mai degraba plebea) care nu este in stare sa gandeasca singura, pentru exact aceleasi scopuri.In religie OMUL FIZIC alege.
Dumnezeu (forta divina) este dragoste si atat.In numele dragostei s-au facut atatea minuni(si nu ma refer doar la cele din Biblie sau din religia noastra).In contextul de forta divina OMUL SPIRITUAL alege.Si hai sa ne gandim la ceva: sentimentul dragostei este ceva “nefiresc”, adica in lumea evolutionismului descrisa de Charles Darwin dragostea nu isi are locul.Aici doar supravietuirea celui mai puternic, conteaza.Buuuun, noi suntem specia dominanta pe planeta, asta inseamna ca suntem cei mai puternici, adica am eliminat toate acele specii care ne amenintau cu extinctia, am ucis si am supravietuit devenind ceea ce suntem azi.Si sunt atatea dovezi care sa sustina acest lucru (vezi Lucy, si mai nou Ardi), si prin dovezi ma refer la asemanari genetice intre noi si maimute.Si atunci dragostea de unde apare, care e codul ei genetic, unde e rationamentul evolutionist cand omul da mancare celui infometat cu toate ca si el e infometat, de ce se sacrifica atatia oameni ca sa traiasca altii(de multe ori mai multi se sacrifica ca sa traiasca mai putin, deci iese din discutie argumentul “supravietuirea speciei”)…
Raspuns: asa e uman, si astfel dai un sens vietii tale, indiferent de ce religie apartii(sau ca esti ateu).
Pune-te tu in aceasta situatie: te-ai sacrifica,daca astfel ai putea salva viata cuiva drag tie???Daca da spune-mi de ce!!!
Acum la final eu inteleg asa religia: un mar stricat.Dintr-un mar stricat mananci doar ce e bun.Eu cred ca religia la inceput a avut un scop maret dar pe parcurs cei aflati la conducere(si nu ma refer chiar la toti) au avut alte scopuri, sau doar au inteles altfel ceea ce incerca sa ne invete Iisus.
Scurt pe doi uita-te putin in Orient si vei vedea o cu totul diferita viata spirituala dar care ,culmea, predica acelasi lucru care l-a predicat si Iisus: iubiti-va mult.
Astept raspunsuri (replici) prin care sa ma contrazici dar inainte de asta te rog gandeste-te cu mintea DESCHISA la ce am incercat eu sa iti explic.
“Iubeste pana te doare” (Maica Tereza)
P.S.Stiinta si Dumnezeu nu sunt lucruri opuse.Stiinta e doar inceputul dovedirii existentei lui Dumnezeu.
Stai asa ! Da, am o problema grava cu numele de DUMNEZEU asa cum am si cu’cuvantu ATEU. Sunt pline pana la refuz de semnificatie, de ce nu vedeti ? Si chiar iti trebuie un zeu suprem pentru a iubi ?…ca tot ma inebunesc toti cu iubirea asta….
Nu poti spune ca Dumnezeu e creatoru tuturor lucrurilor, existentei, indiferent daca nu te referi la povestea vreunei religii, pentru ca deja ai creat tu una noua folosind un nume deja consacrat si dand sens unui eveniment printr-o proprie definitie bazata pe nimic.
Credeti ca o singura forta, una singulara, o divinitate, asa cum ii spuneti, a creat totu ? Pe ce va bazati, pe ce logica macar ?
Stiu ca e cea mai nenorocita, dar fascinanta, intrebare din lume, dar hai sa nu o definim si sa ii dam raspunsu prin “forta divina”, “dumnezeu”, etc, si sa incercam sa gasim raspuns prin logica si dovezi.
“E de apreciat faptul ca ai schimbat cererile in cazul lui Tilica, tu voiai ca cineva sa ii poata deomnstra existenta lui Dumnezeu, lucru imposibil” – nu, nu am schimbat nimic si da, e imposibil de demonstrat, iar daca lucrurile stau asa am putea sa o numim credinta oarba sau OCD(tulburare obsesiva compulsiva).
Trebuie sa incetati sa mai dati sens religiei pentru ca sunteti capabili, precum toate fiintele umane, de o imaginatie fantastica ce s-ar putea confunda cu realitatea si realul.
“P.S.Stiinta si Dumnezeu nu sunt lucruri opuse.Stiinta e doar inceputul dovedirii existentei lui Dumnezeu.” – asta ai facut aici. Stiinta de aia e stiinta ca se bazeaza pe dovezi, religia e perfect opusa.
Ma bucur ca puteam discuta despre un asa subiect fara a folosi cuvinte cu sentiment de caps lock, rastite.
Deci pana la urma la tine e doar o problema de semantica.Daca spun: cred in Dumnezeu. Pac! deja am eticheta pusa. Bun, atunci hai sa zic astfel: cred ca exista ceva mai presus de noi, asa e mai bine?
Si sa lamurim cateva lucruri: 1) iar vorbesti despre stiinta vs religie.Tu chiar nu intelegi ca nu despre religie am vorbit eu.Am spus clar ce cred despre religie.
2)nu am spus ca am nevoie de un zeu suprem ca sa iubesc, am spus ca “acel ceva mai presus de noi” este dragoste (e o diferenta).
3)ai spus stiinta se bazeaza pe logica si dovezi.Arata-mi si mie dovada ca atomul exista, sau ca exista in forma care “se crede” ca exista (pentru ca mai nou a aparut teoria sforilor (stringurilor) conform careia atomul sau elementele constituente ale materiei nu ar mai fi punctiforme ci ar semana mai degraba cu niste bucle, ceea ce ar explica atat caracterul de unda cat si de corpuscul al luminii).Adu-mi dovezi ca in centrul galaxiei noastre exista o gaura neagra, sau ca macar gaurile negre exista, etc.
4)Ai inteles gresit post scriptumul meu: eu nu am pomenit religie acolo, doar am spus ca stiinta este dovada existentei lui Dumnezeu.Dar asa cum a spus si Dagu ai ales ce sa vezi.
5)Rostul caps lockurilor a fost ca sa puna accent pe anumite aspecte care mi s-au parut importante in a intelege ce explicam eu, nicidecum sa ma rastesc la tine.
Vad ca nu mi-ai raspuns la intrebare : ce ai face daca ai putea salva viata cuiva drag tie sacrificandu-ti viata ta, si de ce?Inca mai astept raspunsul tau.
Si inca un lucru: dovedeste-mi ca nu exista Dumnezeu.
Incercam si asa, pentru ca eu am incercat sa te conving ca exista “ceva mai presus de noi”.Si nu ai voie cu argumente din Biblie ca nici eu nu am folosit, si Biblia este o poveste usor de inghitit nu de inteles.E plina de pilde care pot fi supuse subiectivitatii.
P.S.Si mie imi place discutia.Am observat ca mai exista oameni care nu sunt sub o religie dar care cred ca exista ceva acolo sus.
Ok.
E o mare problema cand spui dumnezeu pentru ca e printre cele mai cunoscute cuvinte, sau cel mai cunoscut, si banuiesc’ca te-ai prins de ce cred ca e aiurea sa folosesti un asemenea cuvant,
Bun.
Zici ca exista ceva mai presus de noi, dar e extrem de vag….in ce sens te referi ? Mai p[resus de intelligenta noastra, de capacitatea de a intelege, controla, sau cum mai presus ?
1. Tu spui ca prin stiinta vom ajunge sa descoperim acest creator suprem si poti avea mare dreptate, dar cred ca e doar o ‘fantezie’ a omului de rand care e obisnuit cu singularu, cu EL, un Suprem, o forta singulara care a creat tot. De ce nu ar fi combinatia mai multora ? Si astfel s-ar duce din aerul basmologic-mirositor. Poate ca nu putem inca intelege ‘nimicu’ si ‘pur si simplu’.
2. Ce e dragostea si cum o traduci in raport cu o aceasta divinitate suprema de care vorbesti ? Dragostea = Compasiune ? Nu crezi ca dragostea e o ‘definitie epitetica’ a unei reactii de comp[asiune a fiintei umane ? Dragostea poate insemna sentimentu dintre 2 obsedati si multumiti la extrem de imperecherea dintre ei, poate acelasi sentiment pe care il simt doua maimute cand se imperecheaza, dar nu stiu sa il defineasca si sa il ‘coloreze’ cu semnificatie.
3. Sincer, imi e clar greu sa ma apuc sa iti demonstrez, chiar imposibil, pentru ca tu vrei ceva palpabil. Tind doar as ii cred pe oamenii de stiinta pentru ca ma bazez pe logica’cum ca ei flosesc acelasi tipar pentru a defini lumea, si acel tipar a mers pana acum si a avut logica. Nu e o incredere oarba. E mult de discutat pe tema : stiinta – adevar.
4. Ei ash, nu iau ce imi convine din text, posibil sa nu fi explicat voi cum trebuie, iosh….da nu fac d’astea.
5. Nu, nu ,nu…ai inteles gresit. Eram metaforic, vorbeam de ‘litere rastite’, apeland la Caps Lock, buton ce le face mari si (parca), asa cum am spus, rastite.
Vrei enaparat sa iti raspund la intrebare…Am o nescai impresie unde vrei sa ajungi, hai sa vedem daca am dreptate. Nu cred ca mi-as da viata pentru nimeni, e o intrebare destul de lipsita de sens pentru ca ma intereseaza contextu, varsta mea si a celeilalte persoane, daca as putea sa fac ceva pentru a trai amandoi, samd. E prea ‘dura’ intrebarea pentru forma ei simpla.
Cum sa iti demonstrez c anu exista ? Imi poti tu demonstra ca nu exista zanele ? Actiunea asta de a demonstra inexistenta nu isi are rostu aici.
Hmmm.Ceva mai presus de noi adica ceva mai presus de lumea aceasta materiala, o constiinta care cuprinde universul dar nu este cuprinsa de acesta (sper sa intelegi ce vreau sa zic ca sunt destul de vag).
De ce nu ar fi mai multi Supremi?Pai in primul rand care ar fi diferenta in disputa noastra (tu spui ca nu exista Dumnezeu, asa ca daca ti-as demonstra ca exista mai multi tot eu as avea dreptate…), si in al doilea rand ce inseamna de facp mai multi sau unul?!!?Avem un om ,doi oameni, 100 de oameni …avem Omenirea.
Avem o stea, doua stele, 100 de stele, avem Galaxia, si tot asa ca tu ii spui o conglomeratie de energii eu ii spun Energia (ca sa folosim un cuvant care nu este legat de alte prejudecati)deci eu cred ca nu conteaza ca e unul sau ca sunt mai multi cert e doar ca daca sunt mai multi toti actioneaza in acelasi sens astfel putandu-i considera un Intreg.
Ce e dragostea?Adica cum inteleg eu dragostea.In primul rand cred ca sunt niveluri de dragoste cum sunt niveluri in toate celelalte sentimente.Imi place de el, il ador, ma inteleg bine s.a.m.d..Ei bine aici vorbeam despre dragostea suprema.Acea dragoste care este cu adevarat sincera si vine din strafundul sufletului (epitet) si care iti permite sa iubesti pe cel care ti-a facut numai rau, sau care te indeamna sa iti dai viata pentru un necunoscut. (singurul exemplu care imi vine in minte vine tocmai din viata Mantuitorului dar te rog fa abstractie de “personaje” si intelege substratul.)Este vorba de momentul cand era atarnat pe cruce si aproape mort(rastignit de catre romani) iar El, sangerand, spune “iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac”.Sper sa intelegi la ce fel de dragoste ma refer si sincer imi pare rau ca nu am reusit sa gasesc alt exemplu.
Deci nu poti sa imi arati o poza cu un atom dar crezi ca exista folosind logica stiintifica.De acord.Asa si eu cred ca exista Ceva (ca nu mai stiu cum sa ii spun) folosind o logica diferita aceea a existentei dragostei intr-o lume in care aceasta nu ar trebuii sa existe (si pe langa aceasta idee mai sunt multe alte fapte si situatii dar care nu le amintesc pentru ca ar duce la alte discutii fiecare avand propriul argument pro sau contra)
Context: nu stiu daca ai copii sau daca esti casatorit, dar sa zicem ca ar trebuii sa iti dai viata pentru mama ta, ce ai face?
“sa zicem ca ar trebuii sa iti dai viata pentru mama ta, ce ai face?” –
Uite, daca iar fandez te plictisesc, da’ nu am cum sa nu reamintesc faptu ca intrebarea e evaziva. Imi e aproape imposibil sa iti raspund, dar poate intelegi ceva din : viata mea e cea mai importanta, mai presus de toate celelalte. Si e perfect normal sa ti la tine mai mult pentru ca inseamna ca apreciezi viata si nu esti vreun cuprins de sentimentu martirului, al emokidului actual. Cu toate astea sunt cel mai atent om si nici macar nu imi permit sa ignor pe careva. Asa ca imi pasa de toti si de tot ce e in juru meu si a-ti alege propria viata in dauna alteia nu e egal cu a-ti dori ca viata celuilalt sa fie luata in avantaju vietii tale.
Spui ca e ceva extraordinar care leaga toata existenta. E foarte posibil sa ai dreptate si, si io gandesc la fel. Da’….daca acest coplos e de fapt un minuscul ? Spunea un nene intr-un documentar pe NatGeo ca daca vrem sa intelegem existenta nu trebuie sa ne uitam in adancu universului ci la ‘minusculul’ care ne formeaza, la ceea ce ne formeaza.Pana acum catva timp se stia ca atomul formeaza moleculele, iar moleculele materia. Apoi au descoperit oamenii ca si atomu asta e compus din ceva : nucleoni (protoni si neutroni). Dar stai nenica, prin ’70 au descoperit ca si nucleonii astia sunt formati din Quarci. Vezi ? SSunt sigur ca aici ar trebui sa se uite oamenii, sa vada din ce s-au format toate si inca se mai formeaza.
Discutia e una fascinanta si mai mult ca sigur o sa fac un articol special in care sa discutam numai pe tema asta. Tine-ti ideile pentru articolu ala pentru a nu-l pierde pe asta. Ok ?
A, si din nou, ma bucur ca sunt oameni interesati de astfel de discutii, adica de niste discutii perfect importante, singurele de altfel de acest fel.
Ok.Atunci astept cu nerabdare articolul si… vorbim atunci.Pe curand!
Eu sunt cam nedumerit, tu negi existenta lui “dumnezeu”, crezi ca universul a fost creat de ceva, dar iti nu esti convins ca a fost creat de o forta unica. Spunem atunci… Esti de acord cu mine ca Universul este practic un organism viu ce se comporta ca un tot unitar? Este practic ca un “ceas elvetian”, un sistem perfect in care fiecare obiect isi are rostul ei. Pana aici cred ca suntem pe aceeasi lungime de unda… acum e acum… e sustin ca o forta divina a creat ceea se nu meste “univers” (Acea forta de care spuneam ca e deasupra noastra, chiar deasupra tuturor, mai exact ma refer la faptul ca odata ce a fost capabila sa creeze universul, puterea acestei forte este peste puterea noastra. Daca universul e infinit, iar noi ocupam o parte fff mica din el se doveste diferenta intre forta divina de care vorbesc si noi, o diferenta atat de mare incat nu a putut nimeni sa o descopere in miliarde de ani). Eu asta vreau sa subliniez ca nu avem cum sa ajungem sa putem demonstra existenta lui Dumnezeu, fiind ca pare ilogic, poate chiar nici nu exista o forta ceva care sa fi creat universul desi asa ar fi mai plauzibil. Eu sunt doar de parerea ca astfel de ganduri nu te ajuta la nimic, ci mai degraba alimenteaza alte ganduri.Eu nu sustin esistenta unui Dumnezeu, nu cred ca undeva poate fi cineva cu o forma asemenea oamenilor, nu vad cum ar putea exista asa ceva, dar vad logic existenta unei forte divine ce a putut creea universul si asta pentru ca asa vad eu in mod logic lucrurile. Tu te-ai rezumat la a ne contrazice pe moi. Lumineaza-ne… tu in ce crezi sau cum crezi ca sa format universul?Crezi ca asa dintr-o data a avut loc un big-bang si sa creat totul? Si chiar si asa… oare nu o fi trebuit sa fie ceva inainte de big-bang? Mi-ar face placere sa aflu parerea ta, sa stiu exact ce ar fi trebuit sa iti spun.
In situatia de fata, e ca si cum as-i vorbi cu cineva ce spune: “Dumnezeu nu exista!Pentru ca eu trebuie sa il pot atinge si mai apoi tragem concluzii”, “Nu a exista nici un fel de forta care sa creeze universul si chiar daca a existat ceva, de unde stii ca a fost una si nu mai multe”
Adevarata forta in care trebuie sa crezi nu e “dragostea” de semeni, ci gandirea pozitiva si pacea ta interioara. Daca ai avea putere sa treci peste SF-uri sa intelegi o chestiune importanta, religia crestina poate fi interpretata si daca ai studia cu atentia ai vede aspectele pozitive din cadrul religiei, acel “Doamne ajuta!” iti da putere sa gandesti pozitiv, rugaciunea te ajuta sa iti gasesti pacea interioara, aceleasi lucruri sunt promovate de multi ganditori sau chiar alte religii. Nu te obliga nimeni sa crezi in existenta unui mosneag de a creat lumea in 7 zile.
“Crezi ca Tilica nu ar intelege daca i-ai spune ” Ba Tilica, e mister total, nu stim cine si de ce a facut toata existenta, da’ asta e partea interesanta a vietii, sa descoperim”. Sau mai bine l-ai lasa pe el sa isi puna intrebari si sa incerce singur sa le raspunda.”
Lui Tilica i sa sugerat acest lucru si tinand cont ca aceasta era situatia ce trebuia rezolvata sper sa fii de acord cu mine ca problema de logica a fost rezolvata. Existenta acelui Dumnezeu, in chipul unui mosneag este imposibila.
Totusi raman cu acea curiozitate…
Dagule de ce ma pui sa repet de 10 ori ? Sincer… Am explicat pe cat se poate de bine ca DUMNEZEU e mosu cu barba si creatoru universului, divinitatea, alta mancare de peste. Ori tu le combini pe amandoua si zapacesti lumea.
“Esti de acord cu mine ca Universul este practic un organism viu ce se comporta ca un tot unitar? ” nu am cum sa fiu de acord cu asta, poate doar sa presupun ca ar fi asa. Esti sigur ca ai dreptate ? E o posibilitate si asta, dar e la fel de plauzibila ca “universu e o aprte dintr-un organism si noi, oamenii, suntem niste paraziti in acest sistem complex”
Problema lu Tilica era alta. El se confrunta cu credinta sotiei si a celor apropiati lui, aceia care credeau in Dumnezeu, mosu cu barba. Adica in ceea ce cred mai toti oamenii planetei. Asta vroiam sa ii demonstram lu Tilica, existenta acestei entitati, nu altceva, nu filozofie. Tocmai asta era problema, aici ii era esenta.
Pentru discutii despre divinitate, cine a creat existenta si altceva pe tema asta, te rog, asa cum l-a rugat si pe DoarEu, sa ai putina rabdare ca fac un articol special pentru asa ceva pentru ca e al dracu de interesant sa discutam despre asta. Mersi.
Astept cu nerabdare articolul. Numai bine
Teoretic e logic tot ce vorbiti?
) io tot nu am aflat ce so întâmplat cu Tilică ăsta.. e super site-u ăsta, dar când citesc tot ce scrieţi aicea (filozofaţi) stau şî mă gândesc… dc. vă întreceţi in explicaţii, semnificatii, argumentări pe tema: “Dumnezeu” ??
e interesant + că nu ştiu dacă eşti profesor de logica=))
Are vreun sens?…adevărul nu e cunoscut.
vreau să ştiu câţi ani ai ‘T3or3tic’ şi dacă eşti adeptul logicii, adică ţi-a plăcut logica la şcoală sau înca o studiezi
Problema era simpla si ar trebui sa te concentrezi asupra ei. Ce inseamna ‘filozofat’ ? Sa stai in fund si sa scornesti idei ? Da’ si ideile alea sune extrase din mediu….Si atunci, ce e un ‘filozof’ ?
Nu se intrece nimeni aici ca ar inseamna sa ma intrec’cu mine insumi de vreme ce doar io scriu pe teoretic.com. A, si dumnezeu asta e cel mai cunoscut personaj imaginar, e normal sa vorbesc mult despre el de vreme de io nu l-am intalnit niciodata
.
Nu iti zic’cati ani am ca tu vrei sa ma omori
. Si nu sunt ‘adeptu’ nimanui, niciunei idei, nu sunt niciun adept. Nu imi aleg ideile, pur si simplu sunt extrase din informatii verificabile. Nu’s profesor, nu’s nimic, sunt om. Atatasica. 
Cine drq” (scuze expresia) o zis că te omoară?
) fail
mă rog, îţi respect părerea, dar nu înteleg faza: “Nu se intrece nimeni aici ca ar inseamna sa ma intrec’cu mine insumi de vreme ce doar io scriu pe teoretic.com.” dar ce vrei să spui că reprezintă discutia ta cu ‘Dagu21′ e aşa ca chef de vorbă? nu vezi că el are o părere şi tu alta?
faza cu “filozofatu” era în paranteză
Note: Eo nu-s filozof!