Posted by T3or3tic in De'DEMULT | 14 comments
Ouale Kinder
Daca a fost ceva cu surprize, a fost KINDER.
Nu a existat vreun dulce care sa ofere jucarii mai frumoase decat Kinder, si intr-un mod deosebit. Luai ouale alea, le decojeai de ambalaj, le dadeai pe din’doua si zdranganeai curios ‘cochilia’, chestia aia de platic in care era jucaria. Daca nu se auzeau multe zdranganituri, era bine, ca insemna ca ai un personaj si nu vreo jucarie ce trebuia asamblata ( de obicei masinute ). Alea erau cele nedorite pentru ca se mai dezmembrau, la pierdeai piesele, etc.
De multe ori nu puteam sa deschid aia in care era jucaria si ma duceam la taicameo sa o deschida. Eram incredibil de bucuros si curios de viitoarea jucarie.
Abea peste 15 minute mai mancam si ciocolata. Nu ca nu ar fi fost buna ( ba chiar era foarte buna ), dar faceam testul jucariei.
.
Apropo de jucarii, cele mai tari erau alea din seria leilor, hipopotamilor sau pinguinilor.
Si etapa asta din viata s-a desfasurat dupa regula dublelor. Aveai jucarii la fel, faceai schimb cu prietenii.
.
Uite unele surprize pe care inca le mai am :
.
Geniale dulciuri, iar emotia pe care o creau unui copil era de luat in seama. Cata emotie aveam si cand trebuia sa alegem ouale….:).
De obicei iti luai 1 ca erau scumpe, dar erau nelipsite de sub bradul de Craciun.
A, chestiile alea de plastic erau folosite de tatzi’ pentru a-si tine suruburile mici sau alte dracii. Stiu ca de multe ori le umpleam cu apa…asa, fara niciun motiv.
Popularity: 14% [?]
ca si coincidenta, si eu am scris ieri seara despre ouale kinder!
)
<3 sunt minunateee
Fortele mistice Alle
da, asa este… erau scumpe dar de sub bradul de Craciun nu lipseau… apropo de asta, am mai gasit de cumparat la un magazin de bloc anul trecut si am luat 5
hihi, si au fost si bune, mi-am adus aminte de copilarie.. pentru 3 minute cat a durat sa le mananc 
am cautat pe google, si luna asta au mai scris o gramada despre ouale kinder =))
cred ca e luna nostalgiei kinderului!
La noi in zona cel putin cutiutele de platic erau puse in varful antenelor la masina
unii chiar exagerau si umpleau antena cu asa ceva,era la moda 
moartea mea kinder , plangeam si ma rugam de mama sa-mi dea bani sa-mi iau kinder sa fac colectia de jucarii :X viata frate ..
Buna, au reaparut ouale kinder pe piata romaneasca, daca mai te intereseaza.
Si culmea, seria principala este o serie de hipopotami.
Omule.. sincer sa fiu tu chiar sti despre ce sa scrii. Mi’ai adus aminte cand bagam cochilia aia galbena in gura(nu neaparat galbena) si o deschideam cu dintii..apoi ii dadeam “cochilia” lu’ unchimiu si isi facea tuning la dacie( o punea ori pe antena.. ori in interior.. vedea el).Chiar imi pare rau ca nu mai am jucariile:(
pfff.. si eu cate jucarii adunasem… vreo plasa (nu glumesc!!!)
stiu k imi aducea cineva multe oua… cu ‘cartonul’
))
dar nu aveam dekt masinutele alea de epoca si soldateii de metal din ce ai tu in poze
aveam si eu o colectie intreaga de jucarii de la kinder.. acum cine stie unde sunt aruncate…
chiar ca erau foarte scumpe…dar si bucuria cand il primeai era pe masura.Acum sunt babysitter si cand vad bucuria din ochii copiilor cand deschid oul si abia asteapta sa le montez jucaria imi aminteste de vremurile de demult
eu nu stiu sa fi disparut vreodat uouale kinder acum din cate stiu eu au doar ambalajul schimbat .
oua kinder…doamne erau geniale, imi vine sa musc din monitor…si jucaria era ceva atat de special, dar sincer si acum mai tin minte gustul ala special de la ouale alea…eram innebunit dupa ele
foarte tare… genial chiar, mi-am adus aminte si eu…si in ziua de azi mai am vreo 20 de hipopotami,pinguini, app teoretic cred ca ii lipseste colacul unuia dintre cei pozati de tine
) lei nu am avut, nu cred ca ajungeau in zona mea 
) . Tin minte si foita aia mica cu instructiuni si modul in care trebuie sa te joci cu jucaria respectiva…amazing.
) avea tata o dacie aproape noua din 89 modelul, am umplut si eu antena cu plastic, tata era chiar entuziasmat de idee, mama nu.Ai mei pastrau foarte bine secretul si tin minte ca habar nu aveam de unde cumpara ei ou kinder, banuiam in capu’ meu ca de aduc din alta tara…cu atat mai mare era fericirea cand primeam eu si fratele meu 
)
Si eu le deschideam cu gura, imi amintesc perfect gustul ala de plastic care se indoia atat cat trebuia ca sa bag unghia si sa il desfac sa ajung la jucarie