Posted by T3or3tic in De'DEMULT | 4 comments
La Zid / Ratele si Vanatorii
Luam astazi si discutam inca 2 jocuri pe care le jucam in spatele blocului.
.
La zid : iti trebuia o minge, un perete cat mai mare ( cel al blocului in cazul nostru – in imaginea de mai jos e chiar blocul, iar casa aia portocalie e cea in care jucam pitulusu ) si cel putin 2 participanti. Era un joc de baieti, dar mai participau si fete din cand in cand.
.
La inceput se faceau duble si si ala care facea cele mai multe incepea jocul. El dadea cu mingeea la zid dintr’un punct fix, iar urmatorul ( dupa numarul de duble facute ) trebuia sa faca acelasi lucru din mingea sutata anterior. Astfel, fiecare trebuia sa il incurce pe celalalt si sa faca in asa fel incat mingea sa se duca’cat mai departe. Nu aveai voie sa o atingi decat o singura data ( cateodata de 2 ori ) si daca intra sub masina era belea mare.
.
Tin minte ca zidul la care jucam noi era oarecum paralel cu singura intrare din curtea blocului ( intrare de masini ) si toti se chinuiau sa dea foarte tare in zid astfel incat mingea sa se duca pe ‘intrand in jos’. A….am uitat sa va spun : trebuia sa lasi mingea sa se opreasca si dupa, sa sutezi. Asa ca tu ( cel care dadeai ) puteai gandi strategic la o lovitura cat mai inteligenta. Suturile alea din lateral erau cele mai tari pentru ca mingea se ducea mult mai mult si cu mai multa precizie.
.
Cand nu nimereai peretele, fie ieseai din joc, fie trebuia sa aperi un sut la poarta ( ala pe care se scuturau covoarele ). Daca il aparai, ramaneai in joc, daca nu, ieseai.
.
Am jucat jocul asta de mai aveam putin si daramam blocul. L’am jcat si la bunici pe poarta mare din fata casei, l’am jucat si pe deal ( era o zona de podis ) la gard, l’am jucat peste tot si cu orice copil pe care il cunosc. Imi placea sa il joc si in doi, era mult mai relaxant stiind ca niciunul nu va iesi afara.
.
Ratele si vanatorii : aici nu se mai faceau duble si nici nu se mai numara. Pur si simplu se decideau oamenii pe loc cine cum e.
.
Trebuiau 2 vanatori si restul rate. Ratele erau delimitate de un careu ( de obicei crapaturile din beton ), iar vanatorii stateau la doua capete opuse. Ei aveau mingea si trebuiau sa loveasca ratele. Fiecare rata iesea din joc la 3 atingeri. Daca prindeai mingea in brate inainte sa atinga pamantul, aveai o viata in plus.
.
( sursa poza : http://www.flickr.com/photos/8009998@N06/2544228359/ )
.
La jocul asta participau toti copiii, iar eu uram sa fiu vanator. Cand eram rata, pentru ca eram foarte mic, eram greu de nimerit. Prindeam de multe ori mingea in brate acumuland vieti si ieseam de obiecei ultimul.
Popularity: 7% [?]
mdea…old times dude
…iete si magnificul cartier al R urilor 
)….foarte tare post 
am sucat amandou da noi jucam la zid in stil FAZAN cine nu nimerea zidul primea o litera F ,apoi FA pana la fazan ,erai fazan ai pierdut si o luam de la inceput
Da, mai faceam si noi asa.
“Tara, tara, vrem ostasi” era maximum…
Si mai era unu, tot cu minge: multi jucatori, ficare isi alegea porecla (nume de floare sau tara sau zi sau ce-l taia capul) dupa care unul din ei arunca mingea cat de tare putea in sus, strigand porecla unuia dintre participanti in timp ce restul fugeau. Ala de a fost strigat trebuia sa prinda mingea, sa zica stop si restul sa se opreasca unde ajunsesera. Fraierul cu mingea trebuia sa “paleasca” pe unul dintre aia de erau “inghetati”. Daca erai nimerit de 3 ori primeai o porecla aleasa de cei care te-au lovit. Ceva asa… Pe ala il jucam in orele de sport, la scoala, si profu’ ne lasa pentru ca fugeam ca dementii toata ora!